Dincolo de aparente

Am vizionat primul videoclip de mai jos si m-a cuprins uimirea privind situatia ciudata pe care o infatisa, insa nu am trecut dincolo de imagini spre o idee care sa merite spusa mai departe.



Asta pana cand am vazut cel de-al doilea videoclip.



A fost suficient ca firul ideilor sa inceapa sa se depene.

A fost odata o vreme cand anii ne puteau fi adunati pe degetele de la o mana si totul in jur parea uimitor, grandios si magic, cand era de ajuns un gand, o idee si intr-o clipa puteam fi oricine, puteam face orice, puteam calatori cu naturalete dincolo de aparente. Ne aventuram bucurosi in necunoscutul imaginatiei, in lupta dreapta cu zmeul, in zbor pe spatele vulturilor, calaream iute ca vantul pe cei mai falnici armasari facand primii pasi in cautarea propriei identitati.

Ca la fiecare inceput de drum, pasii ne-au fost nesiguri si ezitanti, exprimand nevoia de a cauta aprobare din partea celor pe care i-am investit cu autoritate. Astfel, a inceput lupta intre dorinta noastra de afirmare, de regasire si realitatea asa cum o vad adultii. Nu exista monstri, nu poti zbura pe spatele vulturilor, nu exista zmeu, nu exista zane. Daca esti fata nu poti sa faci asta, asta si asta. Daca esti baiat nu poti sa faci astalalta, astalalta si astalalta. Daca esti scund nu poti sa faci asta sau asta. Daca esti gras nu poti sa faci astalalta.

Tiparele ne sculpteaza identitatea, pana cand ajung sa ne submineze puterea de a fi noi insine, de a putea spune raspicat si curajos: ASTA SUNT EU!!!

O pisica poate infrunta un rotweiler iar alta pisica este infruntata de un soarece. Ce au primul si ultimul in comun? Atitudinea. Ce au pisicile in comun? Trasaturile fizice. La fel si oamenii au trasaturi fizice comune. Dar de ce sa va limitati la trasaturile comune, sa alegeti sa fiti prizonierii tiparelor in care credeti voi sau cred altii ca va incadrati cand va sta la indemana sa priviti dincolo de aparente, sa straluciti si sa spuneti raspicat si curajos: ASTA SUNT EU!!!

Versurile melodiei Shine, interpretata de Take That, exprima aceiasi idee.




Ciudatenia zilei: Suntem mai perseverenti sa aparam tiparele in care ni s-a spus sau credem ca ne incadram, decat sa pornim in directia afirmarii sinelui.

Aveti o clipa?

PERSOANA DISPARUTA
Nume: Procopie Andronic
Varsta: 82 de ani
Semnalmente: 1,69 m inaltime, ochii negrii, par carunt, mustata, slab. La data disparitiei purta pantaloni gri inchis, pardesiu de culoare neagra si caciula de blana. Ultima data a fost vazut, pentru o clipa, in zona Piata Presei Libere la data de 11.01.2010. Sufera de ALZHEIMER. Este un bunic cald si bun, asteptat de patru nepoti. Daca il vedeti va rog sa il conduceti la cea mai apropiata sectie de politie.

Acesta poate fi un anunt tipic in cazul disparitiei unei persoane. Am vazut unul zilele trecute lipit neglijent, dar ferm pe un stalp de electricitate. Avea scris ALZHEIMER cu litere de tipar la fel ca si titul: PERSOANA DISPARUTA. Astfel, am realizat ca persoana nu a disparut doar de langa cei dragi ci si pentru sine; fara memorie si fara amintirile noastre, cine am fi?

Alergam grabiti, preocupati constant si habotnic sa facem, sa facem, sa facem sau cadem bolnavicios in cealalta extrema cuprinsi de sictir si ipocrizie rezumandu-ne la a comenta cat de rau este si cat de neperformatii si indezirabili sunt ceilalti (oricine ar fi ei).

Uitam atat de usor ca avem doar clipe, unele dupa altele, de toate felurile si cu diverse arome.

"Clipele pot fi scurte, clipele pot fi lungi. Sunt clipe de bucurie, clipe triste, clipe de pasiune, clipe pe care nu o sa le uitam niciodata, clipe pe care le-am uitat deja, clipe pe care nu le-am inteles. Sunt clipe ciudate, clipe cu oameni varstnici, clipe de adevar si clipe in care ne pierdem judecata. Oamenii cer o clipa, impartasesc o clipa, pot rapi o clipa, sa aiba clipa lor si sa strice o clipa. Clipele te pot defini, clipele te pot incanta. O clipa iti poate schimba viata."

Citatul este traducerea adaptata a reclamei din urmatorul filmulet:



Si printre aceste clipe, majoritatea au atentia legata fedeles doar de orice este de jur-imprejurul lor: casa, oameni, masini, afaceri, cumparaturi, trafic, vecini, serviciu, scoala, petreceri, fotbal, moda, televiziune, sotie, politica, plaja, amant, partie, pareri, criza, tranzitie, valuta, cariera si cate si mai cate. Sunt prinsi in clipele altora, refuzandu-si involuntar propriile clipe.

Propuneti-va sa va faceti o clipa, sa traiti o clipa, sa va bucurati de o clipa sau de ceea ce va invata clipele, fie ca sunt clipe frumoase (fac viata savuroasa) sau grele (ne construiesc caracterul). Straduiti-va constant si cu perseverenta sa pastrati toate clipele prin care treceti, pentru ca pe masura ce timpul se scurge veti deveni acele clipe iar fara ele sunteti persoane disparute, ratacite de voi insiva, fie in multimea stimulilor dimprejur sau in tenebrele unei boli ce afecteaza memoria.

Ciudatenia zilei: Cum se face ca intr-o lume axata preponderent pe latura sa materiala identitatea noastra depinde de ceva atat de diafan precum clipele/amintirile?

Sursa foto: www.photofacade.com
Nota: Anuntul de la inceputul articolului este fictiv si nu exista nicio legatura intre datele biografice si persoana din imagine.

Femeile mereu surprinzatoare

Pe masura ca aflu mai multe despre femei, cu atat aflu mai multe si variate feluri in care pot fi surprinzatoare.

Iata un mod inedit pe care l-am aflat de curand, o tema foarte buna pentru ciudatenia unei zile de duminica.



Ciudatenia zilei: Desi o femeie este constant surprinzatoare, exista cel putin un barbat care s-a saturat de ea.

Specialisti si amatori

Sunt o fire comoda de fel care din nefericire intra in conflict uneori cu ideea ca pot face orice. Si stau asa in balans: sa imi pastrez comoditatea sau sa fac. Ce sa fac? Pai, nu conteaza, cam de toate ce e nevoie prin si pe langa casa omului si daca e loc si timp si pe la prieteni. Stiu de toate dar fac putine bine. Cunoasteti genul?

Totusi, slava Domnului ca a dat norocul peste mine si m-am luminat tot, cand mi-am dat seama ca nu trebui sa fac ci sa fac bine. Asta a fost un moment in care pentru putin timp comoditatea s-a simtit cat se poate de importanta dar nu m-a tinut mult si asta pentru ca sunt cateva domenii in care imi doresc sincer si neabatut sa excelez iar comoditatea nu prea are ce cauta daca intr-adevar doresc sa ajung foarte bun. Pana acum nu am gasit locul comoditatii in perseverenta si a fi neabatut.

Ma rog, una peste alta dracul nu e atat de negru. Pot sa fac de toate dar sa am masura posibilitatilor reale cu privire la rezultatul pe care pot sa il obtin. Si sa ma fereasca Sfantul (care dintre ei s-o oferi) sa mai am pretentii de specialist cand de fapt, cu toata bunavointa, sunt amator.


Ciudatenia zilei este: Cat de usor se cred unii specialisti cand de fapt sunt amatori.

Dem Radulescu si Dan Condurache exprima clar si cu umor diferenta intre specialist si amator.

Noroc sau pricepere?

Imi este greu sa imi imaginez o persoana adulta (chiar si un adult tanar) care sa nu aiba nebuniile sale facute in anii studentiei, ai adolescentei sau unii mai precoce in perioada gimnaziului.

A existat acel moment cand ne-am luat inima in dinti si am sfidat orice ratiune, bun simt si sentiment de autoconservare, revoltandu-ne parca impotriva a ceea ce credeam noi sau ceilalti ca suntem sau putem face si am ales, de cele mai multe ori cu o serioasa doza de inconstienta, sa iesim din tiparele de pana atunci, sa acceptam provocarea de a face ceva impotriva regulilor si cutumelor.

Aceasta experienta poate fi sfidarea unui profesor autoritar, sa trecem strada in viteza printre masini, sa mergem in locurile unde parintii ne-au interzis sa ajungem, sa bem cel mai mult, sa sarim in apa de la o inaltime considerabila, sa furam ceva [pe cei mai multi i-am auzit ca au furat pepeni din piata :-)], sa conducem inconstient de repede masina sau motocicleta, sa provocam pe cineva pe care il credem clar mai bun decat noi si exemplele pot continua.

Un astfel de moment este exemplificat si de rozatorul din imaginile de mai jos. Oare a avut noroc sau este extrem de priceput?



Sa ne propunem sa ne schimbam presupune acest gen de nebunie de a fura momeala din capcana. Moment in care riscam, nu stim care va fi rezultatul, cu atat mai mult cu cat, exceptand cativa oameni, nu ne pricepem cum sa schimbam oamenii si cu atat mai putin pe noi insine. Insa, daca ne dorim suficient de mult si ajungem sa supravietuim incercarilor noastre, poate avem norocul sa intalnim pe cineva care stie cum sa ne indrume in eforturile noastre.

Ciudatenia zilei de astazi: Cat de usor putem confunda norocul cu priceperea.

Cat de important crezi ca esti? (2)

Cred ca incep sa inteleg inginerii si cateii. Aveam idee despre cum sa continui articolul de ieri dar nu-mi gaseam cuvintele si m-am uitat in oglinda poate imi vine inspiratia. Am gasit o privire inteligenta insa nu stiam sa ma exprim. Ah ce oribil e!!! Asa am inteles cum se simt unii ingineri si cateii. Bine ca nu am dat la Politehnica (fara suparare pentru cei care au absolvit sau sunt studenti acolo) si ca nu mai mananc din palma nimanui.

M-a ajutat insa un filmulet pe care l-am primit pe mail acum cateva saptamani, filmulet care incepe cu urmatoarele cuvinte:

This song says that no matter who you are, no matter where you go in your life at some point you're gonna need somebody to stand by you.

Stand By Me | Playing For Change | Song Around the World


Pe langa versuri si interpretare pe care le gasesc deopotriva inspirate mai era ceva ce ma facea sa imi placa atat de tare videoclipul. Mi-am adus iar aminte de privirea aceea inteligenta insa nu m-am lasa pagubas. Am vrut sa vad ce e si cu tipii astia de la Playing For Change. Urmatoarea prezentare m-a lamurit. Urmariti detaliile si ascultati cu atentie, merita!

Peace Through Music Film Clip: Playing for Change


Dupa ce am terminat de privit si ascultat filmuletul am cautat alte cantece realizate in aceiasi maniera si am mai gasit inca patru, fiecare frumos in felul lui. Interesant este ca cel pe care l-am desconsiderat cel mai mult din cauza titlului a ajuns sa imi placa cel mai tare, respectiv ultimul pe care l-am ascultat: Chanda Mama. (da, stiu, gusturile nu se discuta) Le puteti asculta si voi la sfarsitul articolului.

Mai departe mi-am adus aminte de filmul Pay It Forward. Pentru cine l-a vazut deja ii reamintesc sfarsitul filmului. Celor care nu l-au vazut le recomand sa nu vada sfarsitul ci chiar filmul urmand linkul de la sfarsitul articolului.

Pay It Forward (ending)


Nu conteaza cine esti sau in ce directie iti alegi drumul in viata, la un moment dat vei avea nevoie de cineva sa iti fie alaturi. Insa poti fi acel cineva care este alaturi; alaturi cu un gest, cu putin timp, cu un zambet, cu mai mult timp, cu o vorba de incurajare, cu o surpriza placuta, cu un cadou simbolic, cu o poveste sau pur si simplu acolo si atat.

Cand suntem asa oferim caldura, o raza de speranta, un motiv pentru celalalt de a merge mai departe, incurajare, energie, inspiratie si bucurie... exact ca o stea.... sau chiar mai mult, exact asa cum simtim si noi cand privim soarele si dincolo de el.

Suntem un soare mai mic dar enorm de generos.

Mai multi sori formeaza o galaxie si mai multe galaxii Universul stiut si Universul necunoscut inca. Se mai simte cineva mic si neimportant?

Asta este ciudatenia zilei de astazi:

Cum pot incape suflete atat de mari in corpuri atat de mici!?!

~~~~~~~~~~~~~~

Videolipuri Playing For Change | Song Around the World


War/No More Trouble
O chitara exceptionala la inceput si un solist renumit pe parcurs.



One Love
Un italian tipic la chitara, Manu Chao, parfum indian foarte frumos integrat si o interpretare partiala in limba Afrikaans foarte reusita


Don't Worry
Un francez ce exprima un colocvial je m'en fiche-ism, Grandpa Elliot in the house la muzicuta si un Rajhesh Vaidhya exceptional la instrument traditional indian


Chanda Mama
Un cantec popular din Chennai - India cu ritm vesel ce se ia mai repede decat gripa porcina si noua mea dragoste Tula din Israel


~~~~~~~~~~~~~~~

Pay It Forward

Filmul Pay It Forward este integral vizionabil pe Youtube in 12 parti. Prima parte o gasiti mai jos, pentru restul vizualizati restul fimelor incarcate pe Youtube de acelasi user.

Cat de important crezi ca esti? (1)

Cel putin o data in viata pana acum, fiecare dintre noi a privit intr-o noapte instelata cerul cu diferite intrebari in minte. Dintre toate posibilele intrebari pe care le-am avut una din ele si-a pastrat savoarea intr-un ungher al mintii. Cat de important sunt?

Din cauza unei legaturi aproape organice intre noi si orgoliul nostru, asociem important cu mare, cu mai mult. Cu cat suntem mai mari, mai frumosi, mai banosi, avem masina mai mare, apartament mai mare, neveste mai frumoase, soti mai puternici cu atat mai importanti suntem si noi.

Am descoperit insa un clip video pe youtube care aduce un aer proaspat prin incaperea imbacsita a propriei importante. Aveti rabdare si priviti pana la final, merita!

Cat de mare/important crezi ca esti acum? :-))) Ciudat ce diferenta poate fi schimband doar perspectiva.

Insa dragilor nu cadeti in cealalta plasa (parca si vad cum unii se zbat dupa gust fie intr-o punga de un leu, fie din aceea plasa de pe vremea lui Nea Nicu). Poate ca fizic suntem mici in comparatie cu Universul dar asta nu ne stirbeste in nicun fel ceea ce putem face.

Continuarea va veni in urmatoarea zi.

O fractiune de secunda

De cate ori nu ne-am spus fiecare dintre noi: eh... ce mai conteaza cinci minute!

Norocosul din imaginile de mai jos poate facea mai bine sa nu se grabeasca pe trecerea de pietoni... dar daca nu alerga il lovea autobuzul care circula cu viteza foarte mare. O fractiune de secunda a lipsit pana sa fie agatzat de masina impinsa de autobuz. Si cum se vede din imagini, a avut prezenta de spirit sa fuga mai repede. Asta la salvat!



Mie mi s-a intamplat in trafic fiind la volanul masinii sa asist cum in fata mea o dacie care venea din contrasens a ajuns brusc pe sensul meu de mers si s-a redresat imediat. Mergeam cu 90 km/h pe DN1. Daca eram cu 5 secunde mai in fata ar fi intrat direct in mine fara sa pot face vreo manevra de a-l evita.

Nu e cazul sa devenim paranoici si sa ne intrebam mereu daca e buna ora la care plecam insa daca ne vine sa plecam cu 5 min mai tarziu sau mai devreme... poate chiar ar fi bine sa facem asta.

Voi ati avut cazuri in care sa conteze 5 min, 1 min sau mai putin de 1 secunda?

Pantofi de dama pentru situatii c..oase

Astazi ma adresez colegelor si colegilor de Romania care macar o data in viata au intampinat o situatie ce pare de netrecut.

Situatia poate fi intruchipata de un sef irational, un coleg enervant, un sofer nesimtit, o coada lunga la plata unor taxe la care am stat de zeci de minute si odata ajuns la ghiseu descoperi ca iti lipseste ceva ce nu era mentionat la avizier, o iubita sclifosita pana la paroxism, un prieten care insista in a-ti spune ca de vina pentru esecurile tale este ca ceilalti poarta cravata violeta joia si tu nu (pentru cine nu intelege cravata violeta poate afla mai multe detalii aici).

Intelegeti... genul acela de situatii pe care nu stii de unde sa le apuci si de care te-ai saturat pana peste cap. Ei bine, fiecare asemenea situatie are are fie un punct moale: al capului sau al "oualelor" fie un limbaj/comportament de lemn.

Pentru aceste situatii va recomand doamnelor si domnisoarelor sa incercati ultimul model de pantofi croiti cu gandul si scopul unui efect maxim, clar si de neuitat.


Iar dvs. domnilor nu fiti dezamagiti, am mare incredere ca fiecare dintre voi a dat peste cel putin o situatie in care parca merita sa ne inghesuim vartos piciorul intr-o asemenea pereche si sa tragem un sut cu toata pofta.

Hep! Am zis!!! :-)

Cine are sa impartaseasca situatii in care ar vrea sa fii utilizat pantofii sa imi spuna. E o singura pereche si facem lista. :-)